BETE PARFUM G.P.P. CITRICE JAPONEZE

În Japonia, tradiția tămâierii (香 kō) are o istorie însemnată, datând din secolul al VI-lea, și reprezintă un aspect extrem de important al culturii nipone. Tămâia era utilizată în mai multe scopuri, dar mai ales la ceremoniile budiste și meditație spirituală. În Japonia există două tipuri de tămâie: fie sub forma unor bucățele mici de lemn parfumat care arde, fie ca bine-cunoscutele bețișoare sau conuri aromate confecționate dintr-o pastă. Multe dintre companiile care se ocupă de fabricarea acestora au fost înfiinţate în urmă cu mai bine de 300 de ani. Potrivit unei legende, lemnul de agar a ajuns în Japonia atunci când, pe insula Awaji-shima, în anul 595, oamenii au găsit o bucată de lemn și, arzând-o, au observat mirosul minunat pe care-l emana. Impresionați, sătenii au prezentat lemnul autorităților locale. Potrivit mărturiilor istorice însă, aromele de acest tip au fost aduse din China, devenind emblematice în Japonia prin intermediul budismului în secolul al VI-lea, când a fost instituit ritualul sonaekō: pentru a răspândi un miros plăcut, în scopuri religioase, se ardea lemn aromat (kōboku) combinat cu diferite plante și alte substanțe aromate. Obiceiul a fost preluat și dezvoltat de nobilime, luând astfel naștere takimono, o pudră dintr-un amestec de substanțe aromate. În perioada Heian (794–1185), aromele au jucat un rol esențial în viața de la Curte: veșmintele și evantaiele erau parfumate, şi se scriau chiar şi poezii despre ele, de pildă renumita „Poveste a lui Genji“ (源氏物語 Genji monogatari), din secolul al XI-lea. De asemenea, samuraii obișnuiau să-și purifice mintea și trupul înainte de bătălie folosind kōboku. În timpul perioadei Edo (1603–1868) au avut loc schimbări semnificative în ceea ce privește producția de astfel de arome. Beţișoarele parfumate (senko) au devenit accesibile publicului larg. La începutul secolului XX, a fost inventată mainichi-kō („tămâierea de zi cu zi“), de către Kitō Yujiro. Ingredientele de bază utilizate la fabricarea acestor bețișoare sunt lemnul de agar, santalul, scorțișoara, patchouli, rubarba, anasonul, dar și multe altele, variind de la producător la producător.