CEAINIC KUTANI KIN GIN TSUBAKI K4-584

Acest ceainic (kyuusu în limba japoneză), cu o capacitate de 360ml, este produsul atelierului de ceramică și porțelan Kutani Nagomi Ino Seiho, înființat la începutul secolului XX în prefectura Ishikawa (zona de centru-nord a Japoniei). Deși majoritatea obiectelor de ceramică și porțelan japoneze sunt produse în prefectura Gifu, tradiția Kutani este foarte apreciată și, într-un fel, mai de nișă. Designul vaselor Kutani este complex (tema cel mai des folosită este frumusețea naturii), cu motive variate și culori vii, iar procesul de producție este laborios, având nu mai puțin de 13 etape principale. Din această cauză, dar și pentru că toate obiectele Kutani sunt lucrate manual, prețul produselor este în general mai mare comparativ cu alte ceramici sau porțelanuri. Produsele Kutani sunt, practic, o versiune de lux a ceramicilor folosite în masă în Japonia. Guvernul Japoniei a desemnat arta Kutani drept „artă tradițională“ în anul 1975. Cât despre tradiția de ceramică și porțelan Kutani, se pare că aceasta a luat naștere acum 350 de ani, la inițiativa guvernatorului acelei zone, pe nume Maeda Toshiharu (前田利治, 1618–1660), un om pasionat de cultură și arte. La jumătatea secolului al XVII-lea, în zona Kutani (九谷 – literal „Nouă Văi“) s-au descoperit minerale potrivite pentru producerea porțelanului de foarte bună calitate. Guvernatorul Maeda a trimis artiști în prefectura Saga (în sudul Japoniei), cel mai faimos centru de porțelanuri din acele vremuri, să deprindă la rândul lor arta ceramicii. Maeștrii Kutani foloseau doar cinci culori de bază (verde, galben, roșu, mov, albastru închis) și erau foarte minuțioși în procesul de glazurare a vaselor. Este un mister încă nedezlegat de istorici de ce anume tradiția Kutani a dispărut brusc pe la anul 1700. Ipoteza cea mai răspândită este aceea că situația financiară a guvernului local, care susținea activ arta Kutani, se deteriorase drastic, iar cum cererea de produse Kutani era foarte scăzută în rândul populației, fiind obiecte scumpe, artizanii au fost nevoiți să-și abandoneze meseria. Cert este însă că, după încă un secol, tradiția Kutani a renăscut și în timp a căpătat un avânt şi mai mare, ceramicile și porțelanurile Kutani impresionând privirile europenilor la Marea Expoziție de la Viena din anul 1873. Obiectele de artă Kutani produse între anii 1655 și 1700 se numesc Ko-Kutani („Kutani Vechi“), iar cele apărute după anul 1831 se numesc Saiko-Kutani („Kutani Reînviat“). Tradiția Saiko-Kutani, care continuă și astăzi, are cinci stiluri de bază: Iidaya (figuri de oameni pictate minuțios în doar două culori, roșu și auriu), Mokubei (influențat de stilul de pictură chinez), Yoshidaya (de obicei numai plante și animale și patru culori – galben, verde, mov, albastru închis), Eiraku (modele pictate cu auriu pe fond roșu) și Shouza (un stil mixt, care îmbină elemente din toate celelalte patru stiluri).

Ceainicul este din ceramică cu cracleuri și poartă numele de Kin Gin Tsubaki (金銀椿). În limba japoneză, Kin înseamnă „aur“ sau „auriu“, iar Gin înseamnă „argint“ sau „argintiu“. Tsubaki este numele cameliei japoneze (Camellia Japonica), cunoscută de asemenea sub denumirea de trandafir de iarnă. Tsubaki este o plantă foarte îndrăgită în Japonia, și nu doar pentru florile sale minunate, fie de un roșu intens, sau roz, fie chiar de un alb foarte pur. Uleiul de tsubaki este folosit pentru îngrijirea părului (una dintre cele mai renumite firme de cosmetice nipone, Shiseido, are o întreagă gamă de astfel de produse numită simplu Tsubaki), pentru lustruirea faimoaselor cuțite japoneze, pentru prepararea unor bucate japoneze, dar mai are și multe alte întrebuințări, fiind numit de japonezi „uleiul de măsline nipon“. În trecut, înainte de apariția electricității în Japonia, uleiul de tsubaki era folosit și pe post de combustibil pentru lămpile de pe străzi sau din case. Copacii de tsubaki sunt întâlniți și sub formă de bonsai, decorând interiorul caselor nipone de lux, deși în natură ei ating de obicei înălțimi de 15 metri. Este de menționat, de asemenea, faptul că tsubaki e înrudit cu planta Camellia Sinensis, din care se produce ceaiul verde.