VAZA KUTANI KOMON BUDOU (K4-1249)

Această vază este confecţionată din porțelan, executată manual în stilul tradițional Kutani, care a înflorit acum aproape 400 de ani în nordul orașului Kyoto (mai precis în regiunea care astăzi e prefectura Ishikawa). Deși majoritatea obiectelor de ceramică și porțelan japoneze sunt produse în prefectura Gifu, tradiția Kutani este foarte apreciată și, într-un fel, mai de nișă. Designul vaselor Kutani este complex (tema cel mai des folosită este frumusețea naturii), cu motive variate și culori vii, iar procesul de producție este laborios, având nu mai puțin de 13 etape principale. Din această cauză, dar și pentru că toate obiectele Kutani sunt lucrate manual, prețul produselor este în general mare. Produsele Kutani sunt, practic, o versiune de lux a ceramicilor folosite în masă în Japonia. Guvernul Japoniei a desemnat arta Kutani drept „artă tradițională“ în anul 1975. Cât despre tradiția de ceramică și porțelan Kutani, se pare că aceasta a luat naștere acum 350 de ani, la inițiativa guvernatorului acelei zone, Maeda Toshiharu. La jumătatea secolului al XVII-lea, în zona Kutani (九谷 – literal „Nouă Văi“) s-au descoperit minerale potrivite pentru producerea porțelanului de foarte bună calitate, și guvernatorul Maeda a trimis artiști în prefectura Saga, cel mai faimos centru de porțelanuri din acele vremuri, să deprindă la rândul lor arta ceramicii. Maeștrii Kutani foloseau doar cinci culori de bază (verde, galben, roșu, mov, albastru închis) și erau foarte minuțioși în procesul de glazurare a vaselor. Este un mister încă nedezlegat de istorici de ce anume tradiția Kutani a dispărut brusc pe la anul 1700. Ipoteza cea mai răspândită este aceea că situația financiară a guvernului local, care susținea activ arta Kutani, se deteriorase drastic, iar cum cererea de produse Kutani era foarte scăzută în rândul populației, fiind obiecte scumpe, artizanii au fost nevoiți să-și abandoneze meseria. Cert este însă că, după încă un secol, tradiția Kutani a renăscut și în timp a căpătat un avânt şi mai mare, ceramicile și porțelanurile Kutani impresionând privirile europenilor la Marea Expoziție de la Viena din anul 1873. Obiectele de artă Kutani produse între anii 1655 și 1700 (aprox.) se numesc Ko-Kutani („Kutani Vechi“), iar cele apărute după anul 1831 se numesc Saiko-Kutani („Kutani Reînviat“). Tradiția Saiko-Kutani, care continuă și astăzi, are cinci stiluri de bază: Iidaya (figuri de oameni pictate minuțios în doar două culori, roșu și auriu), Mokubei (influențat de stilul de pictură chinez), Yoshidaya (de obicei numai plante și animale și patru culori – galben, verde, mov, albastru închis), Eiraku (modele pictate cu auriu pe fond roșu) și Shouza (un stil mixt, care îmbină elemente din toate celelalte patru stiluri). Numele vazei este Komon Budou (小紋葡萄) – komon reprezintă un model delicat, miniatural, care se repetă pe suprafața obiectului artizanal (inclusiv la kimonouri), iar budou (葡萄) înseamnă viță-de-vie, cu referire la modelul grafic de pe suprafaţa vazei. Vaza este micuță, având o înălțime de 9,5 cm, latura bazei de 6 cm și greutatea de 140 g. Este delicată şi concepută să găzduiască doar o floare, a cărei frumusețe este însă pusă în valoare şi care nu se pierde printre alte flori, aşa cum se întâmplă uneori în cazul vazelor mai mari.