In aceasta cronica romanesca a unei partide istorice in care se infrunta un venerabil maestru si un tanar jucator talentat, Kawabata a surprins ciocnirea dintre traditia Japoniei imperiale si modernizarea adusa de secolul XX.
Dincolo de eticheta subtila a jocului, expresie sublimata a spiritului japonez, si de respectul ceremonios al celor doi adversari, se desfasoara un duel simbolic, ce nu poate avea decat un deznodamant tragic.
Maestrul de go se dovedeste astfel o elegie a disparitiei unei lumi milenare in fata invaziei prezentului pragmatic.
