Această cană este din porțelan, executată manual în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“.
Numele acestei cești, Kosome Karakusa, semnifică două lucruri. În primul rând, kosome (古染め) este un stil de pictură a porțelanului cu albastru, importat în Japonia din China la sfârşitul epocii Ming (secolul al XVII-lea). Acest stil de porțelan a fost inventat în orașul chinez Jingdezhen (景徳鎮), renumit ca fiind capitala porțelanului chinezesc. Karakusa (唐草), pe de altă parte, indică stilul ornamental de pe vase sau obiecte de artă obținut prin repetiția unui model grafic de bază. În cazul acestei cești, se poate vedea că motivul floral de bază se repetă pe toată suprafața ei. Este de remarcat că în Japonia acest model artistic, kosome karakusa, se regăsește și pe alte obiecte culinare – farfurii, căni, boluri pentru desert etc. –, fiind relativ des întâlnit. Ceașca poate fi folosită în cuptorul cu microunde și poate fi pusă în mașina de spălat vase.
