Cana este deosebită datorită modelului cu cele două bufnițe, imaginea acestei păsări fiind extrem de apreciată în spațiul nipon. În Japonia, bufnițele sunt considerate a fi aducătoare de noroc și ființe protectoare. Un motiv ar putea fi chiar caracterele ce compun în japoneză cuvântul „bufniță“: 福 – fuku, însemnând noroc; 来 – ku, a veni, și 郎 – ro, sufix folosit pentru numele bărbaților; sau 不 – fu, reprezentând o negație, și 苦労 – kurou, suferință/greutăți, așadar „protectoare împotriva greutăților“. Datorită acestei semnificații, bufnițele au căpătat numeroase atribute și au devenit foarte populare ca amulete norocoase (engimono – 縁起物).
Însă această tradiție nu a existat dintotdeauna. În trecut, în diferite părți ale Japoniei, bufnițele erau considerate păsări călăuzitoare sau păsări care puteau prezice vremea (legende care totuși și-au pierdut treptat din importanță). După Restaurația Meiji, în 1868, și implicit datorită contactului cu Occidentul, imaginea bufniței ca simbol al înțelepciunii și al educației a devenit din ce în ce mai proeminentă. Astăzi cele două ipostaze, de ființe aducătoare de noroc și protectoare și de simboluri ale înțelepciunii, coexistă, fiind la fel de răspândite.
