În cultura niponă modernă bufnițele sunt extrem de importante, așa încât mulți japonezi au acasă o amuletă cu forma acestei păsări.
În Japonia, bufnițele sunt considerate a fi aducătoare de noroc și ființe protectoare. Un motiv ar putea fi chiar caracterele ce compun în japoneză cuvântul „bufniță“: 福 – fuku, însemnând noroc; 来 – ku, a veni, și 郎 – ro, sufix folosit pentru numele bărbaților; sau不 – fu, reprezentând o negație, și 苦労 – kurou, suferință/greutăți, așadar „protectoare împotriva greutăților“. Datorită acestei semnificații, bufnițele au căpătat numeroase atribute și au devenit foarte populare ca amulete norocoase (engimono – 縁起物).
Însă această tradiție nu a existat dintotdeauna. În trecut, în diferite părți ale Japoniei, bufnițele erau considerate păsări călăuzitoare sau păsări care puteau prezice vremea (legende care totuși și-au pierdut treptat din importanță). După Restaurația Meiji, în 1868, și implicit datorită contactului cu Occidentul, imaginea bufniței ca simbol al înțelepciunii și al educației a devenit din ce în ce mai proeminentă. Astăzi cele două ipostaze, de ființe aducătoare de noroc și protectoare și de simboluri ale înțelepciunii, coexistă, fiind la fel de răspândite.
Setul de bufnițe Kutani poartă numele de „Nakayoshi“, ceea ce înseamnă „prieteni buni“. Culorile complementare (portocaliu și albastru) și modelele diferite de pe cele două bufnițe întăresc ideea de prietenie, sugerând relația dintre doi prieteni care se completează și formează un tot unitar armonios.
