Acest set este din ceramică și este executat manual în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică utilizată la confecționarea acestor farfurii se numește shinoyaki, așa cum arată și numele lor (志野 – shino – și 焼 – yaki, aşadar „ceramică shino“). Această tehnică a apărut în perioada Momoyama (1568–1600) în zonele Mino și Seto. În trecut, consistența glazurii, compusă în principal din feldspat (mineral) și lut, conferea produselor o culoare albă satinată. Tipul acesta de glazură a fost prima de culoare albă utilizată în ceramica niponă. Ulterior, shinoyaki și-a pierdut din popularitate, fiind înlocuită de glazurile oribe, dar în anii 1930-1940 doi artizani japonezi au creat prima glazură modernă de tip shino, așa cum ne este ea cunoscută până astăzi. Caracteristica acestui tip de ceramică sunt culorile lăptoase, ce variază de la alb până la roz și portocaliu.
A doua parte a numelui setului de farfurii este miyabi (雅), ceea ce înseamnă „eleganță“, și se potrivește de minune cu imaginea florilor de cireș japonez (sakura), extrem de îndrăgite în primul rând fiindcă durează foarte puţin, fiind văzute ca o metaforă a frumuseții efemere a vieții, dar și pentru tradiția de a urmări şi admira momentul înfloririi (Hanami). Farfuriile pot fi puse în mașina de spălat vase.
