SET SAPTE ZEI AI NOROCULUI

Ebisu (恵比寿) este zeul prosperității, bunăstării şi bogăţiei afacerilor, a recoltelor și a hranei în general. Este considerat protectorul pescarilor și de aceea e reprezentat în veșminte specifice acestora, cu o pălărie pescărească pe cap, o undiță și un pește de dimensiuni mari în mâna dreaptă, simbolizând mesele bogate. Daikokuten (大黒天) este zeul comerțului și al prosperității. Este considerat și protectorul bucătarilor, al fermierilor şi al bancherilor. De asemenea, este socotit vânător de demoni, existând o legendă potrivit căreia Daikokuten ar fi atârnat un talisman sacru de ramura unui copac din grădina sa şi ar fi reuşit astfel să prindă un demon. Reprezentările lui au, toate, câteva trăsături specifice: zâmbet pe chip, picioare scurte, pălărie pe cap și un sac mare în mână, în care se află obiecte de preţ. Daikokuten este un zeu sincretic – rezultat al contopirii dintre zeitatea budistă a morții, Mahākāla, și cea shintō, Ōkuninushi. Bishamonten (毘沙門天) este zeul norocului în războaie și bătălii, asociat cu demnitatea și autoritatea. Este protectorul celor care respectă regulile, al luptătorilor. E reprezentat în armură, ținând în mâna stângă un templu budist sau hinduist (pagoda) în miniatură, iar în cea dreaptă, o suliță cu care luptă împotriva spiritelor rele; în jurul capului apare un cerc de foc. Originile lui Bishamonten sunt hinduse, fiind, la rându-i, un zeu sincretic. Benzaiten (弁才天 sau 弁財天) este singura zeitate de gen feminin dintre Cei Șapte, având drept atribute, printre altele, talentul, frumusețea și muzica. Este protectoarea artiștilor, scriitorilor, dansatorilor și gheișelor. E reprezentată ca o femeie frumoasă și inteligentă, purtând în mână un instrument asemănător lăutei (biwa) și având alături un șarpe alb. Originea lui Benzaiten este hindusă, iar figura ei se regăsește adesea la intrarea templelor din Japonia (Torii). Fukurokuju (福禄寿) este zeul înțelepciunii, norocului, bogăției, longevității și fericirii. Trăsătura specifică a reprezentărilor sale este dimensiunea capului, aproape la fel de mare ca restul corpului; poartă haine tradiționale chinezești şi are într-o mână un baston, iar în cealaltă, un sul cu scrieri despre lumea înconjurătoare. Fukurokuju are de obicei alături o broască țestoasă, o cioară sau o căprioară, animale care în Japonia simbolizează viața îndelungată. De asemenea, este cunoscut și faptul că zeul îndrăgește jocul de șah, fiind de aceea considerat protectorul şahiştilor. Legenda spune că Fukurokuju a fost un călugăr din timpul dinastiei chineze Song, vestit pentru că putea trăi fără să mănânce și îi readucea la viaţă pe cei morţi. Jurōjin (寿老人), despre care se spune că ar fi fost o persoană reală, este zeul longevității și al bătrânilor în mitologia budistă japoneză. În toate reprezentările apare înalt, cu capul alungit, cu barbă albă și lungă, călărind o căprioară și fiind însoţit de un cocor cu vârsta de 1500 de ani și de o broască țestoasă; ţine în mâini un toiag și o carte sau un sul cu scrieri în care se regăsește înțelepciunea lumii. Hotei (布袋) este zeul bogăției, protectorul copiilor și al credincioșilor. E reprezentat ca un bărbat gras, chel și zâmbitor, pe jumătate dezbrăcat, întrucât hainele nu-l cuprind (nu-i acoperă abdomenul imens); are pe umăr un sac în care se află bogății pentru cei ce cred în virtuțile sale. Hotei a trăit în realitate: numele lui era Kaishi şi a fost un preot al budismului zen; a murit, potrivit mărturiilor istorice, în martie 916. La început, primii doi zei, Daikokuten și Ebisu, au fost venerați de negustori, fiindcă erau protectorii afacerilor și ai negoțului. În timp însă, și celelalte clase sociale din Japonia au căutat zei pe care să-i venereze și care să corespundă profesiilor pe care le practicau. În trecut, zeii erau venerați individual, dar în prezent acest lucru se întâmplă extrem de rar. Încă din anul 1420, cei Șapte Zei ai Norocului au fost menționați laolaltă, fiind venerați de oameni în această formulă întru sporirea norocului și a bunăstării.