Farfurii

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Farfuria poartă numele de hana (花 – „floare“) kago (籠 – „coș“) și înseamnă „coș cu flori“. Modelul este completat de imaginea păsărilor, care, alături de flori, sugerează frumusețea naturii.

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Pe această farfurie este înfăţişat păunul (kujaku 孔雀), a cărui imagine, în cultura japoneză, simbolizează dragostea, compasiunea, blândețea. Imari este un stil de ceramică Arita, ale cărei caracteristici variază de la modele florale, peisagistice, animale, umane până la modele abstracte.

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Numele obiectului, temari (手毬), înseamnă „minge de mână“și este o formă de artă folclorică originară din China. Mingile temari au fost preluate de japonezi în urmă cu aproximativ 500 de ani, fiind confecționate uneori din broderie. Botan, pe de altă parte, înseamnă „bujor“, floare emblematică în cultura niponă, alături de floarea de prun (ume) și de cea de cireș (sakura). Bujorul este considerat „regele florilor“ și este un simbol al bunăstării, curajului și onoarei.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei semnifică mai multe lucruri. Kiiro (黄色) se referă la culoarea galbenă de pe marginea farfuriei, budou (葡萄) înseamnă viță-de-vie, iar kikugata este de fapt forma farfuriei, care imită petalele unei crizanteme (kiku – crizantemă). Graţie modelului inspirat din natură și culorilor ei vii, această farfurie extrem de delicată este perfectă pentru servirea unui desert sau a unui aperitiv.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei semnifică mai multe lucruri. Midori (緑) se referă la culoarea verde de pe marginea farfuriei, budou (葡萄) înseamnă viță-de-vie, iar kikugata este de fapt forma farfuriei, care imită petalele unei crizanteme (kiku – crizantemă). Graţie modelului inspirat din natură și culorilor sale vii, această farfurie extrem de delicată este perfectă pentru servirea unui desert sau a unui aperitiv.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Numele farfuriei provine de la cuvintele japoneze nuru, care înseamnă „a glazura“, și bun, „bucată“, aşadar (după cum se poate vedea) sugerează glazurarea a patru bucăți distincte de ceramică. Două dintre acestea, care formează o jumătate de farfurie, sunt abrazive, în timp ce cealaltă jumătate este lucioasă. Acest aspect, alături de cromatica foarte elegantă fac din această farfurie un obiect reprezentativ pentru ceramica tradiţională japoneză. Produsul este perfect pentru o porție de paste sau de tăiței, poate fi folosit în cuptorul cu microunde și poate fi pus în mașina de spălat vase.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei este beni (紅), ceea ce înseamnă „roșu“, însă acest termen nu este utilizat aproape niciodată în limbajul modern, fiind considerat un arhaism. Deși are același înțeles ca aka (roșu), cea mai corectă traducere a cuvântului ar fi „purpuriu“ și, preucm corespondentul său din limba română, este folosit cu precădere în textele literare sau tehnice. Yuzu ( 柚子) este un citric japonez, asemănător grepfrutului. Numele acestei farfurii face trimitere la textura citricului, suprafața platoului ducându-ne cu gândul la coaja de yuzu.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Numele acestei farfurii semnifică mai multe lucruri. În primul rând, tako (蛸) înseamnă „caracatiță“, și, după cum se poate vedea pe farfurie, modelul de bază amintește de tentaculele unei caracatițe, iar karakusa (唐草) indică stilul ornamental de pe vase sau obiecte de artă obținut prin repetiția unui model grafic de bază. În cazul acestei farfurii, tentaculele de caracatiță se repetă pe toată suprafața ei.