Farfurii

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Numele obiectului, temari (手毬), înseamnă „minge de mână“și este o formă de artă folclorică originară din China. Mingile temari au fost preluate de japonezi în urmă cu aproximativ 500 de ani, fiind confecționate uneori din broderie. Botan, pe de altă parte, înseamnă „bujor“, floare emblematică în cultura niponă, alături de floarea de prun (ume) și de cea de cireș (sakura). Bujorul este considerat „regele florilor“ și este un simbol al bunăstării, curajului și onoarei.

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Farfuria poartă numele de hana (花 – „floare“) kago (籠 – „coș“) și înseamnă „coș cu flori“. Modelul este completat de imaginea păsărilor, care, alături de flori, sugerează frumusețea naturii.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Numele acestei farfurii este format din ryoku (緑色), care înseamnă „verde-smarald“, și yuu, „glazură“. Ceea ce face deosebit acest obiect este forma lui – o frunză de magnolie. În Japonia, mai precis în orașul Takayama, există un fel de mâncare renumit care poartă numele de houba miso – pastă de miso fermentată și amestecată cu alte ingrediente (semințe de susan, ouă, nuci, puțin zahăr etc.), servită cu legume (ciuperci shiitake și praz) pe o frunză foarte mare de magnolie care înlocuiește tigaia și rezistă pe foc aproape jumătate de oră.

Această farfurie este deosebită datorită modelului şi a cromaticii, care sugerează cercurile formate la suprafața apei atunci când o atingem cu un obiect, blue ripple însemnând „cercuri albastre în apă“. Simplitatea acestei farfurii, care scoate în evidență frumusețea naturii, răspunde tradiţiei nipone de a vedea simboluri fie și în cele mai mici lucruri. Ginsai înseamnă „colorat în argintiu“ și face trimitere la culoarea cercurilor care înconjoară albastrul farfuriei.

Farfurie realizată manual în zona Mino, din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei face referire la forma și glazura acesteia. Hangetsu (半月) înseamnă semi-lună, iar awayuki (淡雪) ninsoare măruntă. Farfuria poate fi folosită în mașina de spălat vase sau în cuptorul cu microunde.

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Pe această farfurie este înfăţişat păunul (kujaku 孔雀), a cărui imagine, în cultura japoneză, simbolizează dragostea, compasiunea, blândețea. Imari este un stil de ceramică Arita, ale cărei caracteristici variază de la modele florale, peisagistice, animale, umane până la modele abstracte.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei semnifică mai multe lucruri. Kiiro (黄色) se referă la culoarea galbenă de pe marginea farfuriei, budou (葡萄) înseamnă viță-de-vie, iar kikugata este de fapt forma farfuriei, care imită petalele unei crizanteme (kiku – crizantemă). Graţie modelului inspirat din natură și culorilor ei vii, această farfurie extrem de delicată este perfectă pentru servirea unui desert sau a unui aperitiv.