Farfurii

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea acestei farfurii vine de la ryoku (緑), care înseamnă „verde-smarald“, și sai (彩), „colorat“, aşadar „colorată în verde“. Glazura acestui obiect de ceramică este deosebită întrucât îi conferă aspectul unei pietre prețioase. Farfuria poate fi folosită atât ca obiect decorativ, cât și pentru servirea unui aperitiv sau a unei porții de sushi. Aceasta poate fi pusă în mașina de spălat vase.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei este beni (紅), ceea ce înseamnă „roșu“, însă acest termen nu este utilizat aproape niciodată în limbajul modern, fiind considerat un arhaism. Deși are același înțeles ca aka (roșu), cea mai corectă traducere a cuvântului ar fi „purpuriu“ și, preucm corespondentul său din limba română, este folosit cu precădere în textele literare sau tehnice. Yuzu ( 柚子) este un citric japonez, asemănător grepfrutului. Numele acestei farfurii face trimitere la textura citricului, suprafața platoului ducându-ne cu gândul la coaja de yuzu.

Această farfurie este din porțelan și este produsă în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei semnifică mai multe lucruri. Midori (緑) se referă la culoarea verde de pe marginea farfuriei, budou (葡萄) înseamnă viță-de-vie, iar kikugata este de fapt forma farfuriei, care imită petalele unei crizanteme (kiku – crizantemă). Graţie modelului inspirat din natură și culorilor sale vii, această farfurie extrem de delicată este perfectă pentru servirea unui desert sau a unui aperitiv.

Farfurie realizată manual în zona Mino, din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică și porțelan specifică acestei regiuni se numește Mino-yaki și este cea mai cunoscută în Japonia. Peste 60% din producția niponă de ceramică și porțelan provine din această regiune, al cărei sol este bogat în argilă, fier și alte elemente necesare olăritului. Zona Mino are o tradiție de olărit deosebit de lungă. Fragmente de ceramică datând din secolul VII e.n. au fost descoperite în regiune, iar numele Mino asociat cu olăritul apare în sursele istorice încă din anul 905. În 1988, guvernul japonez a desemnat arta Mino-yaki „tradiție/comoară națională“. Denumirea farfuriei face referire la forma și glazura acesteia. Hangetsu (半月) înseamnă semi-lună, iar awayuki (淡雪) ninsoare măruntă. Farfuria poate fi folosită în mașina de spălat vase sau în cuptorul cu microunde.

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Numele obiectului, temari (手毬), înseamnă „minge de mână“și este o formă de artă folclorică originară din China. Mingile temari au fost preluate de japonezi în urmă cu aproximativ 500 de ani, fiind confecționate uneori din broderie. Botan, pe de altă parte, înseamnă „bujor“, floare emblematică în cultura niponă, alături de floarea de prun (ume) și de cea de cireș (sakura). Bujorul este considerat „regele florilor“ și este un simbol al bunăstării, curajului și onoarei.