Carte

Traducere din limba engleza si note de Vali Florescu Autorul deja clasicelor Ramasitele zilei, Pe cind eram orfani si Sa nu ma parasesti revine in forta cu o noua carte: cinci povesti fascinante despre muzica, iubire si melancolie… Relatate la persoana intii, cu delicatetea si simplitatea muzicala specifice lui Ishiguro, aceste cinci istorii perso­nale, amuzante si mustind de o tristete duioasa, exploreaza intr‑o maniera neasteptata citeva dintre temele predilecte ale autorului: dragostea, muzica, trecerea timpului si, legata de aceasta, celebrita­tea. Visatori, indragostiti, stele pe punctul de a apune sau a se ridica pe firmament, toate aceste personaje, aflate intr‑un moment de cotitura al vietii lor, devin interpretii unui concert in care fiecare voce si fiecare instrument atinge o nota umana cit se poate de autentica si de ravasitoare. Fie si pentru o singura clipa, muzica uneste sufletele, reaprinde scinteia dragostei, alina dispe­rarea, preschimbind‑o in melancolie si facind‑o astfel suportabila. „Arta, pericolele ei, durerile pe care ti le provoaca, cele citeva bucurii pe care ti le ofera sint teme pe care Ishiguro le sondeaza in profunzime in aceasta carte... perfecta.” (Frank Kermode, London Review of Books) „Nu e deloc de mirare ca un prozator atit de profund, atit de bine echipat pentru a surprinde cele mai contradictorii sentimente, este indragostit de muzica.” (Evening Standard) „Am putea evoca influenta lui Somerset Muagham in acest volum... Insa Ishiguro, un maestru al prozei, poate fi foarte greu derivat din alt scriitor. Nu se stie cum, insa reuseste mereu sa spuna ceva esential despre afacerea asta incurcata care e viata.” (The Irish Times)

Premiul Nobel pentru Literatură 2017 Traducere de Magda Teodorescu Cartea urmareste destinul a trei orfani: Christopher Banks, Sarah Hemmings, de care acesta se indragosteste, si Jennifer, fetita pe care o adopta. Cele doua figuri feminine au in spate o istorie banala, oricit de tragic ar fi faptul de a ramine orfan. In schimb, in cazul lui Christopher Banks este vorba despre disparitia misterioasa a parintilor lui in Shanghai in anii primului razboi mondial. Cei doi parinti sint presupuse victime ale traficantilor de opiu. Cautarea si gasirea parintilor reprezinta cazul care ar trebui, teoretic, sa incununeze cariera sa de detectiv. Jurnal, confesiune, autoanaliza, romanul „Pe cind eram orfani” este, dincolo de infiltratiile ironice abundente, un emotionant roman despre dragoste si prietenie.

"<<Mintea Zen>> reprezinta una dintre acele expresii enigmatice folosite de maestrii Zen pentru a va face sa deveniti constienti de voi insiva, de a merge dincolo de cuvinte, si de a va face sa va intrebati ce inseamna mintea si fiinta voastra. Acesta este scopul tuturor invataturilor Zen - a va face sa va intrebati si sa raspundeti la aceasta  intrebare prin intermediul celei mai profunde expresii a propriei voastre naturi. Practica mintii Zen este mintea incepatorului. Inocenta primei intrebari - ce sunt eu? - este necesara pe tot parcursul practicii Zen. Mintea incepatorului este goala, libera de deprinderile expertului, este gata sa accepte, sa se indoiasca, sa se deschida in fata tuturor posibilitatilor. Este acel tip de minte care poate vedea lucrurile asa cum sunt, care  - pas cu pas si dintr-o strafulgerare - poate realiza natura originara a tuturor lucrurilor. Aceasta practica a mintii Zen se regaseste de-a lungul intregii carti. In mod direct sau prin inferenta, fiecare sectiune a cartii se refera la problema modalitatii de mentinere a acestei atitudini in meditatia voastra si in viata voastra. Aceasta este o modalitate antica de a da invatatura, ce foloseste limbajul cel mai simplu si situatiile din viata de zi cu zi. Acest lucru inseamna ca studentul trebuie sa se invete pe sine." (Richard Baker)