Carte

La sfârșitul erei Meiji, într-un sat pierdut în mijlocul lanurilor de orez, destinul a trei generații de femei – Tsuna, Ikuyo, Tomoko – pare să urmeze ritmul imuabil al vieții la țară. însă, în clipa în care frumoasa văduvă Ikuyo, mama lui Tomoko și fiica Tsunei, se recăsătorește cu fiul căpeteniei satului, totul pare să-și iasă din matcă.

Scrise aproximativ între 1330 și 1332, cele 243 de scurte eseuri din Tsurezuregusa (însemnări din ceasuri de zăbavă) ale călugărului budist Kenkou reprezintă una dintre cele mai studiate și admirate lucrări ale literaturii japoneze medievale.

„însemnări din ceasuri de zăbavă este o lucrare cu relevanță atemporală, un splendid exemplu al stilului meditativ japonez. Caracterul trecător al tuturor lucrurilor, nesfârșitul ciclu al nașterii, creșterii, bolii și morții, care e urmată de o nouă naștere, zădărnicia realizărilor și bunurilor lumești – toate acestea sunt credințe tipic budiste, prezentate în <i>însemnări din ceasuri de zăbavă</i> cu o prospețime care stârnește admirație. Kenkou a exprimat cel mai tipic japonez principiu estetic: frumusețea este legată indisolubil de caracterul ei pieritor. A scris: «De-ar fi ca omul să nu piară ca roua din Adashino, să nu se destrame ca fumul peste Toribeyama, ci să dăinuiască veșnic în lume, lucrurile și-ar pierde puterea de a ne emoționa! Cel mai prețios lucru în viață este nesiguranța ei».“ (Donald KEENE)

„O carte încântătoare, care a servit drept model stilului și gustului japonez începând cu secolul al XVII-lea. Aceste schițe ca niște camee reflectă importanța lucrurilor mărunte, efemere, și fiecare eseu este Kenkō însuși.“ (The Asian Student)