Carte

Romanul poate fi citit ca o poveste de dragoste, dar în același timp este o meditație asupra fanatismului și asupra violenței pe care acesta o provoacă. Nu în ultimul rînd, 1Q84 ridică o întrebare asupra existenței libertății, indiferent de formele ei de expresie.

Traducere din limba japoneza si note de Andreea Sion Reunite tematic sub umbrela unei incercari personale de a defini impulsul de a scrie proza, eseurile din Meseria de romancier abordeaza teme precum opoziția dintre experiența de viata si experienta livresca, importanta visului, exploatarea zonelor neclare, atrase din subconstient. „Daca romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datoreaza libertatii. La virsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odata, simplu, ca «vreau sa scriu» si am pus pe hirtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorinta puternica, nici incorsetat de reguli privind felul in care trebuie scris un roman. Nu stiam cum merg lucrurile in lumea literara si (din fericire sau din pacate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacrati la care sa ma raportez. Voiam doar sa scriu, in stilul meu, un roman care sa-mi reflecte sufletul – atit si nimic mai mult. Am simtit un impuls foarte puternic si, fara sa ma gindesc prea mult la ce avea sa urmeze, m-am asezat la birou si am inceput sa scriu la intimplare. Iar cind faceam asta, aveam un sentiment foarte viu de placere si libertate.” (Haruki Murakami)

Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor povesteste despre doua lumi diferite – doua spatii temporale aparte – prin vocile misterioase a doi naratori: Watashi si Boku.

În căutarea oii fantastice este romanul care i-a adus lui Murakami faima internațională.

„Aventura lui Kirino pe tarimul povestilor populare aduce aminte de romanele ei mai vechi, mai ales prin personajele feminine care, nedreptatite de iubitii lor, se opun conventiilor societatii si lupta impotriva nedreptatii.” (Booklist)

Atractia irezistibila dintre aceste doua personaje care par sa nu aiba nimic in comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: in universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, pestii cad din cer, iar spiritele isi parasesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de singe.

„Oricine se indragosteste cauta de fapt bucati pierdute din propria-i viata. Si oricine se indragosteste se intristeaza cind se gindeste la cel iubit. E ca si cum te-ai intoarce intr-o camera cu amintiri dragi, o camera de mult parasita.” (Haruki Murakami)