Carte

Japonezii timpurilor revolute si-au incropit o credinta intemeiata pe existenta elementelor sacre definite printr‑o dimensiune conceptuala situata intre naivitatea necunoasterii abstractizarilor sofisticate si imaginatia fecunda a omului receptiv si sensibil la glasul naturii, la valorile viului manifestat pretutindeni, oriunde, pe acest pamant. Sacralitatea identificata de japonezi intr-o asemenea forma, in acele vremuri indepartate, a fost considerata de unii ca expresie a religiei lor autohtone in nuce, de altii ca o simpla credinta, ca o etica aproximativa, ca o filosofie elementara, etc. Tarziu, dupa secole, viziunea inceputurilor, satisfacatoare pentru un timp, dupa niste pasi de "maturizare", a capatat si o denumire: shintō, "calea zeilor". Japonezii si‑au desemnat intotdeauna zeitatile prin cuvantul kami. Desi noi traducem notiunea kami prin "zei" sau "divinitati", pentru japonezi ea inseamna "cei aflati intr‑o pozitie superioara", "cei de deasupra", asadar departe de ideea ca acei kami ar fi niste zei nemuritori, atotputernici, cum apar ei la alte popoare. In consecinta, conceptual si doctrinar, gandirea religioasa a japonezilor nu s-a dovedit echivalenta cu a altor religii in care fapturile sacre, zeitatile, erau uneori creatoare de lumi si de fiinte, alteori distrugatoare de universuri, fara ca oamenii sa poata interveni cu eficacitate. In shintō,intreomsizeitate se intampla un dialog permanent ca intre egali, o comunicare cu rol terapeutic major pentru faptura profana. Pentru japonezii din trecut, dar partial si pentru cei de astazi, a rezultat o conduita cu totul caracteristica lor, ghidata de exigentele spirituale ale shintō‑ului. Religia shintō s‑a fondat si s‑a implinit in spiritualitatea nipona bazandu‑se nu pe o doctrina propriu zisa, ci pe un sistem de valori care circula ca un fluid principal in constiintele oamenilor pentru a se inchega in cele din urma in niste traditii de cult religios concepute in asa fel incat sa‑l tina pe om cat mai aproape de mediul sau natural. Pe acest fundament s‑a asezat si comportamentul religios din shintō, iar aceasta religie ii ordoneaza japonezului existenta sub toate aspectele cu moderatie si continuitate, fara alunecarea spre misticism, excese ori tentatii de prozelitism. Paginile care urmeaza schiteaza evolutia istorica si devenirea religiei shintō. Sunt trecute in revista elementele doctrinare, ceremonialul adecvat, spatiul de desfasurare si de oficiere a ritualurilor, sarbatorile si ecourile shintō‑ului in cultura, dar si multe alte notiuni care urmaresc sa rotunjeasca imaginea religiei autohtone a japonezilor. Octavian Simu

Traducere din limba engleza de Mihai Moroiu Romanul Amintirea palida a muntilor, nominalizat la Booker Prize, a primit The Winifred Holtby Memorial Prize, acordat de Royal Society of Literature. Amintirea palida a muntilor este povestea melancolica a lui Etsuko, o japoneza care traieste singura in Anglia, straduindu-se sa exorcizeze un trecut bintuit de cosmarul celui de-al Doilea Razboi Mondial si sa se impace cu sinuciderea fiicei sale mai mari, Keiko. Amintirile sale se concentreaza insa asupra unei legaturi de amicitie din tinerete cu o alta tinara, Sachiko, si cu ciudata ei fiica, Mariko. Povestea centrala este un pretext pentru a prezenta Japonia postbelica, o tara in care valorile traditionale sint negate de tineri, dar noile valori si coduri comportamentale nu sint inca asimilate complet, devenind motiv de confruntari inabusite. Cu rafinamentul si subtilitatea care-i sint proprii, Ishiguro reuseste sa sugereze acea atmosfera ciudata, de lume neasezata, cu tensiuni si frustrari nemarturisite, prin intermediul unei povesti despre moarte, vinovatie si responsabilitate.

Traducere din limba engleza si note de Vali Florescu Autorul deja clasicelor Ramasitele zilei, Pe cind eram orfani si Sa nu ma parasesti revine in forta cu o noua carte: cinci povesti fascinante despre muzica, iubire si melancolie… Relatate la persoana intii, cu delicatetea si simplitatea muzicala specifice lui Ishiguro, aceste cinci istorii perso­nale, amuzante si mustind de o tristete duioasa, exploreaza intr‑o maniera neasteptata citeva dintre temele predilecte ale autorului: dragostea, muzica, trecerea timpului si, legata de aceasta, celebrita­tea. Visatori, indragostiti, stele pe punctul de a apune sau a se ridica pe firmament, toate aceste personaje, aflate intr‑un moment de cotitura al vietii lor, devin interpretii unui concert in care fiecare voce si fiecare instrument atinge o nota umana cit se poate de autentica si de ravasitoare. Fie si pentru o singura clipa, muzica uneste sufletele, reaprinde scinteia dragostei, alina dispe­rarea, preschimbind‑o in melancolie si facind‑o astfel suportabila. „Arta, pericolele ei, durerile pe care ti le provoaca, cele citeva bucurii pe care ti le ofera sint teme pe care Ishiguro le sondeaza in profunzime in aceasta carte... perfecta.” (Frank Kermode, London Review of Books) „Nu e deloc de mirare ca un prozator atit de profund, atit de bine echipat pentru a surprinde cele mai contradictorii sentimente, este indragostit de muzica.” (Evening Standard) „Am putea evoca influenta lui Somerset Muagham in acest volum... Insa Ishiguro, un maestru al prozei, poate fi foarte greu derivat din alt scriitor. Nu se stie cum, insa reuseste mereu sa spuna ceva esential despre afacerea asta incurcata care e viata.” (The Irish Times)