Carte

„Aventura lui Kirino pe tarimul povestilor populare aduce aminte de romanele ei mai vechi, mai ales prin personajele feminine care, nedreptatite de iubitii lor, se opun conventiilor societatii si lupta impotriva nedreptatii.” (Booklist)

Prin povestirile ciclului Hanshichi torimonocho (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 și 1937, Kido Okamoto inaugurează genul polițist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei, inventând un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate și enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo și a Japoniei din timpul shogunatului Tokugawa.

Roman distins in anul aparitiei cu Premiul Junichiro Tanizaki si ecranizat, in 2010, in regia lui Makoto Shinozaki, intr-o productie cu actrita Tae Kimura in rolul principal.

In the Tokyo suburbs four women work the draining graveyard shift at a boxed-lunch factory. Burdened with chores and heavy debts and isolated from husbands and children, they all secretly dream of a way out of their dead-end lives. A young mother among them finally cracks and strangles her philandering, gambling husband then confesses her crime to Masako, the closest of her colleagues. For reasons of her own, Masako agrees to assist her friend and seeks the help of the other co-workers to dismember and dispose of the body. The body parts are discovered, the police start asking questions, but the women have far more dangerous enemies -a yakuza connected loan shark who discovers their secret and has a business proposition, and a ruthless nightclub owner the police are convinced is guilty of the murder. He has lost everything as a result of their crime and he is out for revenge. OUT is a psychologically taut and unflinching foray into the darkest recesses of the human soul, an unsettling reminder that the desperate desire for freedom can make the most ordinary person do the unimaginable.

Japonezii timpurilor revolute si-au incropit o credinta intemeiata pe existenta elementelor sacre definite printr‑o dimensiune conceptuala situata intre naivitatea necunoasterii abstractizarilor sofisticate si imaginatia fecunda a omului receptiv si sensibil la glasul naturii, la valorile viului manifestat pretutindeni, oriunde, pe acest pamant. Sacralitatea identificata de japonezi intr-o asemenea forma, in acele vremuri indepartate, a fost considerata de unii ca expresie a religiei lor autohtone in nuce, de altii ca o simpla credinta, ca o etica aproximativa, ca o filosofie elementara, etc. Tarziu, dupa secole, viziunea inceputurilor, satisfacatoare pentru un timp, dupa niste pasi de "maturizare", a capatat si o denumire: shintō, "calea zeilor". Japonezii si‑au desemnat intotdeauna zeitatile prin cuvantul kami. Desi noi traducem notiunea kami prin "zei" sau "divinitati", pentru japonezi ea inseamna "cei aflati intr‑o pozitie superioara", "cei de deasupra", asadar departe de ideea ca acei kami ar fi niste zei nemuritori, atotputernici, cum apar ei la alte popoare. In consecinta, conceptual si doctrinar, gandirea religioasa a japonezilor nu s-a dovedit echivalenta cu a altor religii in care fapturile sacre, zeitatile, erau uneori creatoare de lumi si de fiinte, alteori distrugatoare de universuri, fara ca oamenii sa poata interveni cu eficacitate. In shintō,intreomsizeitate se intampla un dialog permanent ca intre egali, o comunicare cu rol terapeutic major pentru faptura profana. Pentru japonezii din trecut, dar partial si pentru cei de astazi, a rezultat o conduita cu totul caracteristica lor, ghidata de exigentele spirituale ale shintō‑ului. Religia shintō s‑a fondat si s‑a implinit in spiritualitatea nipona bazandu‑se nu pe o doctrina propriu zisa, ci pe un sistem de valori care circula ca un fluid principal in constiintele oamenilor pentru a se inchega in cele din urma in niste traditii de cult religios concepute in asa fel incat sa‑l tina pe om cat mai aproape de mediul sau natural. Pe acest fundament s‑a asezat si comportamentul religios din shintō, iar aceasta religie ii ordoneaza japonezului existenta sub toate aspectele cu moderatie si continuitate, fara alunecarea spre misticism, excese ori tentatii de prozelitism. Paginile care urmeaza schiteaza evolutia istorica si devenirea religiei shintō. Sunt trecute in revista elementele doctrinare, ceremonialul adecvat, spatiul de desfasurare si de oficiere a ritualurilor, sarbatorile si ecourile shintō‑ului in cultura, dar si multe alte notiuni care urmaresc sa rotunjeasca imaginea religiei autohtone a japonezilor. Octavian Simu