Carte

Traducere din limba japoneza si note de Andreea Sion Reunite tematic sub umbrela unei incercari personale de a defini impulsul de a scrie proza, eseurile din Meseria de romancier abordeaza teme precum opoziția dintre experiența de viata si experienta livresca, importanta visului, exploatarea zonelor neclare, atrase din subconstient. „Daca romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datoreaza libertatii. La virsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odata, simplu, ca «vreau sa scriu» si am pus pe hirtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorinta puternica, nici incorsetat de reguli privind felul in care trebuie scris un roman. Nu stiam cum merg lucrurile in lumea literara si (din fericire sau din pacate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacrati la care sa ma raportez. Voiam doar sa scriu, in stilul meu, un roman care sa-mi reflecte sufletul – atit si nimic mai mult. Am simtit un impuls foarte puternic si, fara sa ma gindesc prea mult la ce avea sa urmeze, m-am asezat la birou si am inceput sa scriu la intimplare. Iar cind faceam asta, aveam un sentiment foarte viu de placere si libertate.” (Haruki Murakami)

Traducător - Ștefan Liiceanu Ilustrator - Ana Alfianu

Sumire, o tinara nonconformista de douazeci si doi de ani ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. 

Lacul este povestea unei obsesii. Ginpei pare să fugă de o crimă nemărturisită, însă în mintea lui planurile temporale se amestecă, iar femeile din prezent se confundă cu cele întâlnite în trecut. Cititorul rătăcește alături de personaj într-un univers al incertitudinilor, într-o lume ostilă. Empatia pe care o provoacă Ginpei-călăuza devine aproape o complicitate: lectura se transformă în pândă înfrigurată, în privire iscoditoare, în urmărire. Dar, dacă protagonistul caută doar frumusețea în ipostazierea feminină și o admiră pasiv de la distanță, de care parte a liniei dintre bine și rău se află faptele sale?