Literatură japoneză în limba română

Selecţie, traducere din japoneză, note și glosar de Flavius Florea Povestirile lui Kawabata oferă o viziune sublimată asupra vieții, și ele mai mult sugerează decât afirmă. Patru dintre povestiri, „Japoneza Anna“, „Mulțumesc“, „Bărbatul care nu râde“ și „Imortalitate“, au fost ecranizate chiar sub titlul acestui volum selectiv și prezentate la Festivalul Internaţional de Film de la Tōkyō în 2010. Scrise între 1916 și 1964, pentru ediția în limba română a volumului Povestiri de ținut în palmă au fost alese o sută trei proze din cele o sută douăzeci și două din selecția considerată standard. Multe dintre ele sunt traduse pentru prima dată într-o limbă europeană. Povestirile acoperă un registru larg – amintiri din copilărie și adolescență, mici tablouri erotice aflate între vis și realitate, anecdote, istorii insolite, uneori alegorice ori fantastice – și reflectă in nuce toate temele majore ale lui Yasunari Kawabata: dragostea, singurătatea, relația omului cu natura, moartea, ritualurile Japoniei de altădată, calamitățile și conflagrația mondială.

Scrise aproximativ între 1330 și 1332, cele 243 de scurte eseuri din Tsurezuregusa (însemnări din ceasuri de zăbavă) ale călugărului budist Kenkou reprezintă una dintre cele mai studiate și admirate lucrări ale literaturii japoneze medievale.

„însemnări din ceasuri de zăbavă este o lucrare cu relevanță atemporală, un splendid exemplu al stilului meditativ japonez. Caracterul trecător al tuturor lucrurilor, nesfârșitul ciclu al nașterii, creșterii, bolii și morții, care e urmată de o nouă naștere, zădărnicia realizărilor și bunurilor lumești – toate acestea sunt credințe tipic budiste, prezentate în <i>însemnări din ceasuri de zăbavă</i> cu o prospețime care stârnește admirație. Kenkou a exprimat cel mai tipic japonez principiu estetic: frumusețea este legată indisolubil de caracterul ei pieritor. A scris: «De-ar fi ca omul să nu piară ca roua din Adashino, să nu se destrame ca fumul peste Toribeyama, ci să dăinuiască veșnic în lume, lucrurile și-ar pierde puterea de a ne emoționa! Cel mai prețios lucru în viață este nesiguranța ei».“ (Donald KEENE)

„O carte încântătoare, care a servit drept model stilului și gustului japonez începând cu secolul al XVII-lea. Aceste schițe ca niște camee reflectă importanța lucrurilor mărunte, efemere, și fiecare eseu este Kenkō însuși.“ (The Asian Student)

Kawabata este primul scriitor japonez caruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura (1968). Povestirile lui au frumusetea unor stampe japoneze si simplitatea inselatoare a artei Extremului Orient.