Literatură japoneză în limba română

"Multi spun, scrie cu modestie Mineko Iwasaki, ca am fost cea mai buna gheisa din generatia mea; am fost cu siguranta gheisa care s-a bucurat de cel mai mare succes." Instruita de la varsta de cinci ani pentru aceasta dificila profesie, Mineko a trait printre alte geiko ("femei ale artei") intr-o okia din faimosul karyukai Gion Kobu al Kyoto-ului si a practicat stravechile ritualuri nipone ale primirii de oaspeti.

Cartile lui Lesley Downer au fost traduse in peste treizeci de limbi.

Nascuta in zgomotosul New York, Aurelia isi gaseste un camin in tara ciresilor in floare, slujind-o pe fiica maestrului Shin, Yukako. Suntem la inceputul erei Meiji: Japonia traditionala se intoarce spre Occident, iar arta straveche a ceaiului este amenintata: pana si culoarea si croiul unui kimono pot fi un gest de nesupunere, iar pavilioanele si gradinile japoneze sunt nimicite. Aurelia si Yukako vor trebui sa lupte pentru ca lumea lor sa supravietuiasca, iar destinul le va pune in fata alegerii intre datorie si iubire.

Inspirat din fapte reale, romanul Puntea viselor surprinde Japonia anilor 1870 ’ o epoca in plina schimbare, cand, dupa razboiul civil, civilizatia occidentala incepe sa patrunda in cultura traditionala, testandu-i astfel limitele, deschiderea si reticenta fata de nou atat la nivel vestimentar, culinar, cat si al obiceiurilor. Este momentul in care, dupa ce au fost invinse fortele shogunului, generalul Kitaoka, dezamagit de noul regim, va pune la cale o rascoala. Pe acest fundal tulbure se va contura frumoasa poveste de dragoste, aparent imposibila, dintre Taka si Nobu.

Scrise aproximativ între 1330 și 1332, cele 243 de scurte eseuri din Tsurezuregusa (însemnări din ceasuri de zăbavă) ale călugărului budist Kenkou reprezintă una dintre cele mai studiate și admirate lucrări ale literaturii japoneze medievale.

„însemnări din ceasuri de zăbavă este o lucrare cu relevanță atemporală, un splendid exemplu al stilului meditativ japonez. Caracterul trecător al tuturor lucrurilor, nesfârșitul ciclu al nașterii, creșterii, bolii și morții, care e urmată de o nouă naștere, zădărnicia realizărilor și bunurilor lumești – toate acestea sunt credințe tipic budiste, prezentate în <i>însemnări din ceasuri de zăbavă</i> cu o prospețime care stârnește admirație. Kenkou a exprimat cel mai tipic japonez principiu estetic: frumusețea este legată indisolubil de caracterul ei pieritor. A scris: «De-ar fi ca omul să nu piară ca roua din Adashino, să nu se destrame ca fumul peste Toribeyama, ci să dăinuiască veșnic în lume, lucrurile și-ar pierde puterea de a ne emoționa! Cel mai prețios lucru în viață este nesiguranța ei».“ (Donald KEENE)

„O carte încântătoare, care a servit drept model stilului și gustului japonez începând cu secolul al XVII-lea. Aceste schițe ca niște camee reflectă importanța lucrurilor mărunte, efemere, și fiecare eseu este Kenkō însuși.“ (The Asian Student)