Literatură japoneză în limba română

Mult-asteptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte in care Haruki Murakami ne promite sa dezlege enigmele lasate in suspans, un roman in care magicul si oniricul sint lasate sa se manifeste cu naturalete si ingeniozitate.

Un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus Marelui Gatsby…

Un pictor în vîrstă de treizeci și șase de ani de-abia divorțat se mută într-o casă singuratică și izolată de oraș, pe vîrful unui munte, pe care i-o încredințează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boemă, cu grădină și-n mijlocul pădurii, casa pare locul ideal ca tînărul pictor să o ia de la capăt, nefăcînd altceva decît să picteze și încercînd să lase în urmă criza de inspirație. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăște să renunțe la tablourile pe care le pictează pentru bani, primește în schimbul unei sume uriașe o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Acesta din urmă se conturează ca o apariție deloc întîmplătoare în viața pictorului. Așa cum nu pare să fie întîmplător nici momentul cînd pictorul găsește, înfășurat în hîrtie și ascuns privirii tuturor, un tablou straniu aparținînd stăpînului casei, înfățișînd scene bizare inspirate din opera lui Mozart, Don Giovanni.

Atractia irezistibila dintre aceste doua personaje care par sa nu aiba nimic in comun nu este singurul detaliu inexplicabil din cuprinsul romanului: in universul construit de Murakami, pisicile vorbesc, pestii cad din cer, iar spiritele isi parasesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de singe.

''M-am hotărât să nu urmez nici o mișcare literară, nici o ideologie, nici un -ism. Toate m-au dezamăgit.'' (Haruki Murakami)

Traducere din limba japoneza si note de Andreea Sion Reunite tematic sub umbrela unei incercari personale de a defini impulsul de a scrie proza, eseurile din Meseria de romancier abordeaza teme precum opoziția dintre experiența de viata si experienta livresca, importanta visului, exploatarea zonelor neclare, atrase din subconstient. „Daca romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datoreaza libertatii. La virsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odata, simplu, ca «vreau sa scriu» si am pus pe hirtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorinta puternica, nici incorsetat de reguli privind felul in care trebuie scris un roman. Nu stiam cum merg lucrurile in lumea literara si (din fericire sau din pacate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacrati la care sa ma raportez. Voiam doar sa scriu, in stilul meu, un roman care sa-mi reflecte sufletul – atit si nimic mai mult. Am simtit un impuls foarte puternic si, fara sa ma gindesc prea mult la ce avea sa urmeze, m-am asezat la birou si am inceput sa scriu la intimplare. Iar cind faceam asta, aveam un sentiment foarte viu de placere si libertate.” (Haruki Murakami)