Literatură japoneză în limba română

Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel pentru literatura, in 1968. Vechiul oras imperial, capodopera lui Kawabata, a fost ecranizat in 1963 de Noboru Nakamura si in 1980 de Kon Ichikawa.

Kawabata este primul scriitor japonez caruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura (1968). Povestirile lui au frumusetea unor stampe japoneze si simplitatea inselatoare a artei Extremului Orient.

Lacul este povestea unei obsesii. Ginpei pare să fugă de o crimă nemărturisită, însă în mintea lui planurile temporale se amestecă, iar femeile din prezent se confundă cu cele întâlnite în trecut. Cititorul rătăcește alături de personaj într-un univers al incertitudinilor, într-o lume ostilă. Empatia pe care o provoacă Ginpei-călăuza devine aproape o complicitate: lectura se transformă în pândă înfrigurată, în privire iscoditoare, în urmărire. Dar, dacă protagonistul caută doar frumusețea în ipostazierea feminină și o admiră pasiv de la distanță, de care parte a liniei dintre bine și rău se află faptele sale?

Atinsă de o boală ciudată, frumoasa Ineko ajunge în azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei și iubitului ei, nu le rămâne decât să trăiască tortura de a nu ști dacă au acționat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecințele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-și ofere singur un răspuns.

Traducere din limba japoneza si note de Magda Ciubancan Aparut initial in foileton, Jurnalul unui batrin nebun este una dintre scrierile tirzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gindurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atit transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cit si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.