Literatură japoneză în limba română

Prin povestirile ciclului Hanshichi torimonocho (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 și 1937, Kido Okamoto inaugurează genul polițist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei, inventând un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate și enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo și a Japoniei din timpul shogunatului Tokugawa.

Komayo, o fostă gheișă care a abandonat lumea cartierelor de plăceri când s-a măritat, revine la Tokyo după moartea prematură a soțului. Nu vrea să-și petreacă restul zilelor într-un cătun uitat de lume și friguros, printre străini, săracă și anonimă; visează la o viață plină de lux, aproape de lumea strălucitoare a scenei, ca să poată practica artele tradiționale, iar singura soluție este să se reîntoarcă în lumea gheișelor.

Considerat unul dintre cele mai reusite romane ale lui Shusaku Endo, Samuraiul surprinde momentul persecutiei crestine in Japonia, povestind si intimplarile prin care trec primii japonezi ce pasesc in Europa.

„Tacere este unul dintre cele mai frumoase romane istorice scrise vreodata... Pur si simplu fara cusur.” (The Washington Post)