Religie, spiritualitate

"<<Mintea Zen>> reprezinta una dintre acele expresii enigmatice folosite de maestrii Zen pentru a va face sa deveniti constienti de voi insiva, de a merge dincolo de cuvinte, si de a va face sa va intrebati ce inseamna mintea si fiinta voastra. Acesta este scopul tuturor invataturilor Zen - a va face sa va intrebati si sa raspundeti la aceasta  intrebare prin intermediul celei mai profunde expresii a propriei voastre naturi. Practica mintii Zen este mintea incepatorului. Inocenta primei intrebari - ce sunt eu? - este necesara pe tot parcursul practicii Zen. Mintea incepatorului este goala, libera de deprinderile expertului, este gata sa accepte, sa se indoiasca, sa se deschida in fata tuturor posibilitatilor. Este acel tip de minte care poate vedea lucrurile asa cum sunt, care  - pas cu pas si dintr-o strafulgerare - poate realiza natura originara a tuturor lucrurilor. Aceasta practica a mintii Zen se regaseste de-a lungul intregii carti. In mod direct sau prin inferenta, fiecare sectiune a cartii se refera la problema modalitatii de mentinere a acestei atitudini in meditatia voastra si in viata voastra. Aceasta este o modalitate antica de a da invatatura, ce foloseste limbajul cel mai simplu si situatiile din viata de zi cu zi. Acest lucru inseamna ca studentul trebuie sa se invete pe sine." (Richard Baker)

Japonezii timpurilor revolute si-au incropit o credinta intemeiata pe existenta elementelor sacre definite printr‑o dimensiune conceptuala situata intre naivitatea necunoasterii abstractizarilor sofisticate si imaginatia fecunda a omului receptiv si sensibil la glasul naturii, la valorile viului manifestat pretutindeni, oriunde, pe acest pamant. Sacralitatea identificata de japonezi intr-o asemenea forma, in acele vremuri indepartate, a fost considerata de unii ca expresie a religiei lor autohtone in nuce, de altii ca o simpla credinta, ca o etica aproximativa, ca o filosofie elementara, etc. Tarziu, dupa secole, viziunea inceputurilor, satisfacatoare pentru un timp, dupa niste pasi de "maturizare", a capatat si o denumire: shintō, "calea zeilor". Japonezii si‑au desemnat intotdeauna zeitatile prin cuvantul kami. Desi noi traducem notiunea kami prin "zei" sau "divinitati", pentru japonezi ea inseamna "cei aflati intr‑o pozitie superioara", "cei de deasupra", asadar departe de ideea ca acei kami ar fi niste zei nemuritori, atotputernici, cum apar ei la alte popoare. In consecinta, conceptual si doctrinar, gandirea religioasa a japonezilor nu s-a dovedit echivalenta cu a altor religii in care fapturile sacre, zeitatile, erau uneori creatoare de lumi si de fiinte, alteori distrugatoare de universuri, fara ca oamenii sa poata interveni cu eficacitate. In shintō,intreomsizeitate se intampla un dialog permanent ca intre egali, o comunicare cu rol terapeutic major pentru faptura profana. Pentru japonezii din trecut, dar partial si pentru cei de astazi, a rezultat o conduita cu totul caracteristica lor, ghidata de exigentele spirituale ale shintō‑ului. Religia shintō s‑a fondat si s‑a implinit in spiritualitatea nipona bazandu‑se nu pe o doctrina propriu zisa, ci pe un sistem de valori care circula ca un fluid principal in constiintele oamenilor pentru a se inchega in cele din urma in niste traditii de cult religios concepute in asa fel incat sa‑l tina pe om cat mai aproape de mediul sau natural. Pe acest fundament s‑a asezat si comportamentul religios din shintō, iar aceasta religie ii ordoneaza japonezului existenta sub toate aspectele cu moderatie si continuitate, fara alunecarea spre misticism, excese ori tentatii de prozelitism. Paginile care urmeaza schiteaza evolutia istorica si devenirea religiei shintō. Sunt trecute in revista elementele doctrinare, ceremonialul adecvat, spatiul de desfasurare si de oficiere a ritualurilor, sarbatorile si ecourile shintō‑ului in cultura, dar si multe alte notiuni care urmaresc sa rotunjeasca imaginea religiei autohtone a japonezilor. Octavian Simu

În Zen aici și acum, învățăturile lui Shunryu Suzuki “ renumit pentru extraordinarul talent de a transmite preceptele tradiționale zen folosind limbajul obișnuit “ sunt ilustrate puternic și direct prin povestirile discipolilor săi, adunate de David Chadwick.