Decorațiuni

Aceasta vaza de flori tipic japoneza este realizata manual de mica firma de artizanat Hamayama Seitojo din orasul Yokkaichi (prefectura Mie), specializata in manufactura de vaze. Aceasta zona este renumita in Japonia pentru ceramica produsa acolo, numita Banko-yaki, avand o traditie veche de secole. In orasul Yokkaichi exista aproximativ 60 de mici firme de olarit in stil Banko-yaki, inclusiv cea care a produs aceasta vaza. Majoritatea acestor firme sunt afaceri de familie care s-au ocupat de olarit din generatie in generatie. Despre numele vazei: ao inseamna „albastru“, iar sundou (寸胴) inseamna „cilindru“.

Acest set reprezinta o pereche de figurine ale zeilor ce pazesc casele din Okinawa, pe nume Shisa. Pronuntia corecta este Shiisaa, cu „i“ lung si „a“ lung. Nu exista casa traditionala in Okinawa care sa nu aiba fie pe acoperis, fie la poarta aceste doua amulete, de obicei de aproximativ 30-50 cm inaltime. Shisa sunt fiinte mitologice, o combinatie de leu si caine. Ca peste tot in cultura japoneza, si aici exista un sens subtil pentru fiecare expresie a figurinelor decorative. in cazul pazitorilor Shisa, unul are gura larg deschisa – si cu aceasta tine departe spiritele rele –, iar celalalt are gura inchisa, pentru a tine in casa spiritele benigne.

Acest set reprezinta o pereche de figurine ale zeilor ce pazesc casele din Okinawa, pe nume Shisa. Pronuntia corecta este Shiisaa, cu „i“ lung si „a“ lung. Nu exista casa traditionala in Okinawa care sa nu aiba fie pe acoperis, fie la poarta aceste doua amulete, de obicei de aproximativ 30-50 cm inaltime. Shisa sunt fiinte mitologice, o combinatie de leu si caine. Ca peste tot in cultura japoneza, si aici exista un sens subtil pentru fiecare expresie a figurinelor decorative. in cazul pazitorilor Shisa, unul are gura larg deschisa – si cu aceasta tine departe spiritele rele –, iar celalalt are gura inchisa, pentru a tine in casa spiritele benigne.

Această vază este cu totul deosebită datorită tehnicii de prelucrare utilizate în confecționarea ei, tehnică numită „cracleuri“. În mod normal, arderea produselor de ceramică se realizează cu ajutorul cuptoarelor speciale pentru temperaturi mari. În procesul de ardere, masa ceramică elimină apa, își modifică culoarea și își mărește rezistența mecanică. Atunci când produsul ceramic brut este glazurat înainte de ardere, acesta este acoperit cu un strat fin ce pătrunde în porii obiectului, iar datorită conținutului crescut de siliciu devine impermeabil. Glazura poate fi transparentă, opacă sau cristalizată sub formă de flori de gheață (cracleuri). Acestea din urmă arată ca o rețea de fisuri și se produc datorită diferenței de temperatură dintre ciobul ceramic și glazură.

Vaza este mică, tipic japoneză, în ea încăpând doar una sau două flori. În Japonia spiritul estetic principal urmează zicala „ce-i prea mult strică“, așadar o floare în această vază este considerată suficient de frumoasă prin simplitatea ei. De asemenea, suportul acestei vaze dă un plus de eleganță întregului aranjament.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Suportul este confecționat în stilul Yoshidaya, respectând caracteristicile acestuia prin modelul cu flori și păsări, care redă elegant și atent frumusețea naturii.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Pe suportul de bețișoare parfumate sunt reprezentați trandafiri-nalbă (fuyou 芙蓉), deosebiți prin faptul că în decursul unei singure zile, odată ce înfloresc, își schimbă culoarea. Dimineața florile sunt albe, la mijlocul zilei vor fi roz, urmând ca seara să parcurgă stadiul final, devenind roșii și păstrându-și această culoare până când se ofilesc.