Decorațiuni

Această păpușă poartă numele de Komachi (小町) și este o reprezentare și un omagiu pentru renumita Ono no Komachi, una dintre cele mai frumoase femei de la Curtea Imperială din perioada Heian (794–1185), epocă denumită astfel după vechea capitală niponă, Heian-kyō, actualul oraș Kyōto. Această perioadă este considerată apogeul Curții Imperiale, vestită pentru creațiile sale artistice, în special cele literare. Ono no Komachi, așa cum este ea portretizată în legende și în piesele de teatru Noh, cu părul negru și strălucitor, cu fața asemeni unei flori și sprâncene desenate asemeni unor semilune, stârnea interesul tuturor aristocraților. Însă Komachi nu era doar frumoasă, ci și foarte inteligentă, puternică, pasională și compunea poezii extraordinare care continuă să fie citite și îndrăgite până în ziua de astăzi. Un alt lucru pentru care a rămas celebră sunt probele la care-i supunea pe bărbați pentru ca aceștia să-și dovedească dragostea. Comandantului Curții Imperiale, Fukakusa no Shii no Shosho, i-a dat următoarea sarcină: timp de 100 de nopți, acesta trebuia să vină la ea acasă și să doarmă afară, pe o bancă din curte. Vreme de 99 de zile, comandantul a îndeplinit sarcina, însă în ziua 100, când urma să fie răsplătit, s-a stins din viață subit. După acest eveniment, Ono no Komachi a suferit cea mai crudă pedeapsă pe care ar fi putut-o primi: și-a pierdut frumusețea. În locul unei morți timpurii în urma căreia ar fi rămas în mintea tuturor drept o amintire frumoasă, Komachi a trăit 100 de ani, iar după moartea lui Shosho a fost alungată de la Curte, sfârșindu-și zilele ca o cerșetoare cu mințile rătăcite. Morala poveștii este că frumusețea e trecătoare și, indiferent de consecințele nefaste pe care aceasta le are asupra bărbaților, femeile care profită de înfățișarea lor fermecătoare vor avea, la rândul lor, un preț de plătit. Imaginea lui Ono no Komachi a rămas întipărită în memoria colectivă, regăsindu-se în această păpușă tradițională. Produsul este lucrat manual cu deosebită atenție de către artizani japonezi. Vestimentația păpușii respectă tradiția din epoca Heian, caracterizată de complexitatea robelor femeilor de la Curte, care aveau douăsprezece straturi de material (jūnihitoe), număr ce varia totuși în funcție de model. Hainele se alegeau în funcție de ocazie, dar caracteristice perioadei Heian sunt combinațiile de culori și modele florale reprezentative pentru un anotimp sau o lună anume din an.

Această păpușă poartă numele de Fujimusume (藤娘) sau „Fecioara Glicinei“. Fujimusume este unul dintre cele mai faimoase dansuri ce aparțin de teatrul kabuki. Prima reprezentaţie datează din anul 1826, iar sursa de inspirație a spectacolului sunt Ōtsu-e (picturi pe care le realizau localnicii din orașul Ōtsu pentru a le vinde turiștilor), pictura Fujimusume fiind cel mai îndrăgit suvenir. Povestea Fujimusume începe în Ōtsu, aflat în apropierea lacului Biwa și a orașului Kyoto. Într-o bună zi, pictura ce o înfățişa pe „Fecioara Glicinei“ îi atrage atenţia unui trecător, care îi admiră îndelung frumusețea; fecioara din pictură se îndrăgosteşte nebunește de bărbat, și, ca prin miracol, dragostea ei face ca ea să prindă viață și să iasă din tablou. Îmbrăcămintea personajului este reprezentativă și a rămas un simbol al acestei povești: un kimono foarte lung, o pălărie din bambus lăcuit negru și o frumoasă ramură de glicină într-una din mâini. Sfârșitul poveştii este tragic: deși compune scrisori de dragoste frumoase şi emoţionante către bărbatul care o admirase, fecioara nu va primi niciodată răspuns, iar din pricina tristeții și a disperării ce o cuprind se va întoarce în pictura din care prinsese viață. Imaginea Fujimusume a rămas întipărită în memoria colectivă, regăsindu-se în această păpușă tradițională. Produsul este lucrat manual cu deosebită atenție de către artizani japonezi.