Ceremonia ceaiului

Ceainicul poartă numele de Akae Kinsai Hou-Ou (赤絵金彩鳳凰). Akae înseamnă „desen roșu“, sau pictură în care culoarea de bază este roșu, un stil artistic care a apărut în China în perioada Sung (960–1279). Kinsai înseamnă „colorat în auriu“, cu referire la modelul care se repetă ici și colo pe ceainic. Hou-ou este denumirea unei păsări mitice din cultura chineză (citirea în chineză este Feng Huang), pasăre ce apare foarte des în arta asiatică. Ea este un fel de phoenix chinez, maiestuoasă, un simbol al virtuții și puterii. 

Tradiția Saiko-Kutani, care continuă și astăzi, are cinci stiluri de bază: Iidaya (figuri de oameni pictate minuțios în doar două culori, roșu și auriu), Mokubei (influențat de stilul de pictură chinez), Yoshidaya (de obicei numai plante și animale și patru culori – galben, verde, mov, albastru închis), Eiraku (modele pictate cu auriu pe fond roșu) și Shouza (un stil mixt, care îmbină elemente din toate celelalte patru stiluri).

Ceainicul poartă numele de Nagomi (なごみ), ceea ce înseamnă „liniște“, „tihnă“. Pe ceainic sunt pictate crenguțe de cireș înflorit, un motiv bine-cunoscut în arta niponă, și două pisicuțe care se odihnesc liniștite, în tihnă. În concordanță cu tradiția Kutani, ceainicul este executat manual, cu un minim ajutor din partea ustensilelor automate. Producătorii de ceramici și porțelanuri Kutani se mândresc, de altfel, cu faptul că au ales să nu automatizeze procesul de fabricație pentru a atinge producție de masă, ci să se concentreze pe fiecare produs individual în parte. Factorul uman rămâne astfel decisiv, și în interiorul nici unui model nu există două produse identice. Ceainicul este din ceramică și are o capacitate de 360ml.