Decorațiuni

Această păpușă poartă numele de Komachi (小町) și este o reprezentare și un omagiu pentru renumita Ono no Komachi, una dintre cele mai frumoase femei de la Curtea Imperială din perioada Heian (794–1185), epocă denumită astfel după vechea capitală niponă, Heian-kyō, actualul oraș Kyōto. Această perioadă este considerată apogeul Curții Imperiale, vestită pentru creațiile sale artistice, în special cele literare. Ono no Komachi, așa cum este ea portretizată în legende și în piesele de teatru Noh, cu părul negru și strălucitor, cu fața asemeni unei flori și sprâncene desenate asemeni unor semilune, stârnea interesul tuturor aristocraților. Însă Komachi nu era doar frumoasă, ci și foarte inteligentă, puternică, pasională și compunea poezii extraordinare care continuă să fie citite și îndrăgite până în ziua de astăzi. Un alt lucru pentru care a rămas celebră sunt probele la care-i supunea pe bărbați pentru ca aceștia să-și dovedească dragostea. Comandantului Curții Imperiale, Fukakusa no Shii no Shosho, i-a dat următoarea sarcină: timp de 100 de nopți, acesta trebuia să vină la ea acasă și să doarmă afară, pe o bancă din curte. Vreme de 99 de zile, comandantul a îndeplinit sarcina, însă în ziua 100, când urma să fie răsplătit, s-a stins din viață subit. După acest eveniment, Ono no Komachi a suferit cea mai crudă pedeapsă pe care ar fi putut-o primi: și-a pierdut frumusețea. În locul unei morți timpurii în urma căreia ar fi rămas în mintea tuturor drept o amintire frumoasă, Komachi a trăit 100 de ani, iar după moartea lui Shosho a fost alungată de la Curte, sfârșindu-și zilele ca o cerșetoare cu mințile rătăcite. Morala poveștii este că frumusețea e trecătoare și, indiferent de consecințele nefaste pe care aceasta le are asupra bărbaților, femeile care profită de înfățișarea lor fermecătoare vor avea, la rândul lor, un preț de plătit. Imaginea lui Ono no Komachi a rămas întipărită în memoria colectivă, regăsindu-se în această păpușă tradițională. Produsul este lucrat manual cu deosebită atenție de către artizani japonezi. Vestimentația păpușii respectă tradiția din epoca Heian, caracterizată de complexitatea robelor femeilor de la Curte, care aveau douăsprezece straturi de material (jūnihitoe), număr ce varia totuși în funcție de model. Hainele se alegeau în funcție de ocazie, dar caracteristice perioadei Heian sunt combinațiile de culori și modele florale reprezentative pentru un anotimp sau o lună anume din an.

Cei Șapte Zei ai Norocului sau Shichifukujin sunt consideraţi figuri emblematice în mitologia japoneză, ca aducători ai norocului. Cei șapte își află originile în zeitățile antice din hinduism – Benzaiten, Bishamonten, Daikokuten – şi din taoism și budism – Fukurokuju, Hotei, Jurojin; singura excepție este zeul Ebisu – de origine niponă.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Suportul de bețișoare se remarcă prin simplitate, iar trecerea de la o nuanță de galben la alta este subtilă și armonioasă.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Suportul este confecționat în stilul Yoshidaya, respectând caracteristicile acestuia prin modelul cu flori și păsări, care redă elegant și atent frumusețea naturii.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Pe suportul de bețișoare parfumate sunt reprezentați trandafiri-nalbă (fuyou 芙蓉), deosebiți prin faptul că în decursul unei singure zile, odată ce înfloresc, își schimbă culoarea. Dimineața florile sunt albe, la mijlocul zilei vor fi roz, urmând ca seara să parcurgă stadiul final, devenind roșii și păstrându-și această culoare până când se ofilesc.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Designul acestui suport, comparativ cu alte modele Kutani, este mult mai simplu, însă obiectul se remarcă prin forma sa deosebită și prin frumusețea unui model simplu, dar extrem de elegant.