Decorațiuni

Masca poartă numele de Hannya și este utilizată cu precădere în teatrul Noh și Kyōgen (teatru de comedie japonez), dar și în ritualurile de dans Kagura (dans tradițional Shinto). Masca înfățișează un demon feminin ce reprezintă imaginea sufletelelor acelor femei devenite malefice din cauza obsesiilor pentru anumiți bărbați, a sentimentelor de gelozie față de alte femei, sau a sentimentelor de trădare din partea partenerului.

În cultura japoneză, tanuki (狸) sau câinele raton (enot) are o importanță aparte. Legendarul tanuki este o ființă veselă, neastâmpărată, un maestru al deghizării și al schimbării aspectului fizic, dar în același timp un personaj credul și cam... aiurit. Este o figură comună în arta japoneză, în special în sculptură. În legendele și folclorul japonez, tanuki are o istorie îndelungată. De exemplu, bake-danuki (化け狸) este un tanuki fantomă, animal bizar şi supranatural care se regăseşte în basmele japoneze din diverse zone ale țării. Cea mai veche mențiune a acestuia în literatură datează din perioada Nara (710–794), iar în unele regiuni din Japonia oamenii le atribuie acestor bake-danuki aceleaşi abilități ca vulpilor (kitsune): pot lua înfățișarea unor obiecte ori ființe, inclusiv oameni, pe care ajung chiar să-i posede. De altfel, fiindcă tanuki seamănă cu vulpile la înfăţişare şi la abilități, dar sunt mai iscusiţi ca ele la deghizări, există în Japonia şi o zicală care spune că „vulpea are șapte deghizări, iar tanuki opt“.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Pe suportul de bețișoare parfumate sunt reprezentați trandafiri-nalbă (fuyou 芙蓉), deosebiți prin faptul că în decursul unei singure zile, odată ce înfloresc, își schimbă culoarea. Dimineața florile sunt albe, la mijlocul zilei vor fi roz, urmând ca seara să parcurgă stadiul final, devenind roșii și păstrându-și această culoare până când se ofilesc.

În cultura japoneză, suportul de bețișoare (kōro – 香炉) este utilizat, de obicei, pentru Ceremonia Ceaiului sau de către sectele budiste – caz în care poartă numele de egōro (柄香炉). Cel din urmă este confecționat din alamă și are un mâner lung, iar în loc de cărbune se folosește pudra makkō. Această metodă se numește Sonae-kō (ardere religioasă). Pentru uzul general însă, și nu doar pentru Ceremonia Ceaiului, se întrebuințează kōro, care de cele mai multe ori este de formă sferică și are trei picioare de susținere. Materialul variază – ceramică, porțelan, bronz și multe altele. Acest obiect este extrem de apreciat, putând servi nu doar ca suport de bețișoare, ci și ca obiect decorativ în sine, având în vedere modelele și culorile aparte utilizate în confecționarea lui. Suportul este confecționat în stilul Yoshidaya, respectând caracteristicile acestuia prin modelul cu flori și păsări, care redă elegant și atent frumusețea naturii.