Bucătărie

Această farfurie este confecționată din porțelan, executată manual în prefectura Mie, Japonia. Stilul de porțelan și ceramică din această regiune este renumit în Japonia (se numește banko-yaki, adică olărit/porțelan banko), având o tradiție de secole. Ceramica banko a fost creată de Nunami Ryouzan, un negustor bogat care a trăit la jumătatea secolului al XVIII-lea. Asemeni multor alți oameni bogați ai vremii, acesta a avut un interes deosebit pentru Calea Ceaiului. De asemenea, el se îndeletnicea cu ceramica, iar obiectele pe care le confecționa au atras atenția și altora, şi astfel au luat naștere obiectele de factură banko. Ceramica și porțelanul banko sunt recunoscute pentru înalta calitate artistică, după cum se poate vedea și la această farfurie. Imari este un stil de ceramică Arita, ale cărei caracteristici variază de la modele florale, umane, peisagistice, animale, până la modele abstracte.

Farfuria este confecţionată din porțelan și e foarte deosebită datorită stilului utilizat la crearea ei – Ko-Kutani sau „Kutani Vechi“. Modelul de pe suprafaţa ei imită frunza de viță-de-vie (budou 葡萄), respectând tradiția Kutani de a înfăţişa frumusețea naturii. Întreprinderea care a creat această farfurie este specializată într-o ramură aparte a porțelanului Kutani, și anume Aode-Kutani (青手久谷), tradus verbatim „Kutani stil mână albastră”. Denumirea aceasta se referă pur și simplu la faptul că obiectele de porțelan executate în acest stil au drept culoare predominantă albastrul verzui. Farfuria poate fi utilizată atât pentru servirea antreurilor rafinate, cât și ca obiect decorativ, având în vedere cromatica elegantă și modelul simplu, dar executat cu multă măiestrie. (diametru 15 cm, înălțime 2 cm, greutate 180 g)

Acest set este din ceramică și este executat manual în zona Mino din prefectura Gifu, Japonia. Tehnica de ceramică utilizată la confecționarea acestor farfurii se numește shinoyaki, așa cum arată și numele lor (志野 – shino – și 焼 – yaki, aşadar „ceramică shino“). Această tehnică a apărut în perioada Momoyama (1568–1600) în zonele Mino și Seto. În trecut, consistența glazurii, compusă în principal din feldspat (mineral) și lut, conferea produselor o culoare albă satinată. Tipul acesta de glazură a fost prima de culoare albă utilizată în ceramica niponă. Ulterior, shinoyaki și-a pierdut din popularitate, fiind înlocuită de glazurile oribe, dar în anii 1930-1940 doi artizani japonezi au creat prima glazură modernă de tip shino, așa cum ne este ea cunoscută până astăzi. Caracteristica acestui tip de ceramică sunt culorile lăptoase, ce variază de la alb până la roz și portocaliu. A doua parte a numelui setului de farfurii este miyabi (雅), ceea ce înseamnă „eleganță“, și se potrivește de minune cu imaginea florilor de cireș japonez (sakura), extrem de îndrăgite în primul rând fiindcă durează foarte puţin, fiind văzute ca o metaforă a frumuseții efemere a vieții, dar și pentru tradiția de a urmări şi admira momentul înfloririi (Hanami). Farfuriile pot fi puse în mașina de spălat vase.