Bucătărie

Ceramica tradiţionala japoneza provenind din prefectura Gifu, zona cu cea mai mare producţie de ceramica nipona. Acest tip de cana se foloseşte de obicei pentru ceai verde, savurat la masa alaturi de sushi. Pe ceasca este pictat caracterul japonez pentru samurai, 侍 Inaltime 11 cm, diametru 7,5 cm

Modelul acestei farfurii este foarte popular in Japonia si se regaseste si pe boluri, cesti, cupe etc. Se numeste sendan tokusa (千段十草), tradus literal „o mie de niveluri, zece fire de iarba“, cu trimitere la multitudinea de linii care alcatuiesc modelul, intrerupte in nenumarate puncte.

Acest tip de cana se foloseşte de obicei pentru ceai verde, savurat la masa alaturi de sushi. Pe ceasca este pictat caracterul japonez 粋, pronuntat iki, insemnand „rafinat, sofisticat“. Inaltime 11 cm, diametru 7,5 cm

Cana este deosebită datorită modelului cu cele două bufnițe, imaginea acestei păsări fiind extrem de apreciată în spațiul nipon. În Japonia, bufnițele sunt considerate a fi aducătoare de noroc și ființe protectoare. Un motiv ar putea fi chiar caracterele ce compun în japoneză cuvântul „bufniță“: 福 – fuku, însemnând noroc; 来 – ku, a veni, și 郎 – ro, sufix folosit pentru numele bărbaților; sau 不 – fu, reprezentând o negație, și 苦労 – kurou, suferință/greutăți, așadar „protectoare împotriva greutăților“. Datorită acestei semnificații, bufnițele au căpătat numeroase atribute și au devenit foarte populare ca amulete norocoase (engimono – 縁起物). Însă această tradiție nu a existat dintotdeauna. În trecut, în diferite părți ale Japoniei, bufnițele erau considerate păsări călăuzitoare sau păsări care puteau prezice vremea (legende care totuși și-au pierdut treptat din importanță). După Restaurația Meiji, în 1868, și implicit datorită contactului cu Occidentul, imaginea bufniței ca simbol al înțelepciunii și al educației a devenit din ce în ce mai proeminentă. Astăzi cele două ipostaze, de ființe aducătoare de noroc și protectoare și de simboluri ale înțelepciunii, coexistă, fiind la fel de răspândite.