Ceremonia ceaiului

Setul de ceai poartă numele de Aochibu Saiji (青粒細字). Aochibu înseamnă „puncte albastre“, cu referire la punctele care se regăsesc în modelul de pe obiectele setului de ceai. Saiji înseamnă „litere mărunte“ – după cum se poate observa, atât ceainicul, cât și cupele sunt ornate cu un text japonez, scris mărunt. Textul este un renumit pasaj din piesa clasică de teatru Noh intitulată Takasago, compusă prin anii 1400 de către Zeami, unul dintre cei mai faimoși autori de teatru din Japonia. 

Denumirea acestui set de ceai Kutani, de un rafinament deosebit, este Kin Shippou (金七宝). În limba japoneză „kin” înseamnă „aur“, iar shippou (七宝) se traduce ca „șapte comori“, un termen budist pentru elementele estetice cu cele mai frumoase culori din lume, și anume aur, argint, lapislazuli, agat, cristal, scoică Tridacna și coral. Dar în olăritul nipon, termenul shippou desemnează o tehnică prin care obiectul de ceramică este împodobit cu metal prețios (aur, argint, uneori și cupru) peste care se adaugă un strat de enamel înainte de ardere în cuptor. Așadar, numele setului de ceai se referă la faptul că modelul de bază (cercurile care se întretaie perfect) are culoarea aurie, și că sub glazură a fost adăugat metal prețios conform tehnicii de olărit shippou. Setul conține 5 cupe individuale, fiecare cu capac, având înălțime de 7,4cm și diametru de 8,5cm, cât și un ceainic cu o capacitate de 270ml. Este interesant de remarcat că în Asia, nu numai în Japonia, numele pare sunt considerate ca aducătoare de ghinion, pe când cele impare sunt norocoase. Din acest motiv, numărul de cupe este impar, spre deosebire de țările din occident, în care seturile cuprind mai întotdeauna un număr par de obiecte.

Acesta este un ceainic lucrat manual in prefectura Iwate din nordul Japoniei, locul unde se produc cele mai multe vase de ceai din fonta nipone. Fiind din fonta, ceainicul Nanbu este greu, rezistent, iar inauntrul lui caldura se raspandeste uniform si se mentine mult timp.