Ceremonia ceaiului

Ceainicul poartă numele de Akae Kinsai Hou-Ou (赤絵金彩鳳凰). Akae înseamnă „desen roșu“, sau pictură în care culoarea de bază este roșu, un stil artistic care a apărut în China în perioada Sung (960–1279). Kinsai înseamnă „colorat în auriu“, cu referire la modelul care se repetă ici și colo pe ceainic. Hou-ou este denumirea unei păsări mitice din cultura chineză (citirea în chineză este Feng Huang), pasăre ce apare foarte des în arta asiatică. Ea este un fel de phoenix chinez, maiestuoasă, un simbol al virtuții și puterii. 

Ceainicul este confecționat manual, din porțelan, de către olărița Kawamura Sumika. Ea este o tânără artistă care a atras atenția publicului japonez fiindcă a reușit să-şi contureze un stil propriu, încercând o fuziune între tradițional și modern. Artista s-a născut în anul 1981 în orașul Kanazawa, capitala prefecturii Ishikawa și în acelasi timp capitala porțelanului Kutani. S-a specializat în olărit încă din anii de liceu, și în anul 2003 a absolvit cursurile de specialitate ale Institutului de Olărit Kutani. În cutia originală a produsului veți găsi o mică hârtie cu prezentarea succintă artistei, în limba japoneză (un fel de Curriculum Vitae), prezentare care atestă seriozitatea artizanilor japonezi față de creațiile lor și în mod egal față de public. Numele ceainicului, shumaki, înseamnă „îmbrăcat în roșu“, iar karakusa indică stilul ornamental de pe vase sau obiecte de ceramică obținut prin repetiția unui model sau motiv grafic de bază. Ceainicul are o capacitate de 380ml.

Ceainicul poartă numele de gin („argint“; cu referire la cromatica argintie de pe suprafața porțelanului) sazanka (山茶花 – lit. „floarea ceaiului de munte”) – cuvânt japonez care desemnează o specie de camelie (de dimensiuni mici) – „sasanqua“ sau „camelia de Crăciun“ –, originară din insulele din sudul Japoniei, precum Shikoku, Kyūshū şi altele.